Huliganii cu păr alb

By on September 1, 2012

Huliganii cu păr alb au apărut în ianuarie 2012, au fost scoși din papuci și pijamale, adunați de prin parcuri unde chibițau vreun joc de table, de prin ștrandurile cu intrare gratuită pentru pensionari, din mijloacele de transport gratuite pentru pensionari și din stațiunile gratuite pentru pensionari. Li s-a amintit că crapă de foame, că li se desființează smurdul și salvarea și nu vor mai avea pe cine să cheme când au diaree sau colici biliare după ce se-ndoapă ca porcii după post. Le-au arătat vinovatul și i-au invitat să-l scuipe în orice ocazie, indiferent ce face, bine sau rău și ei au consimțit bucuroși că li se oferise în sfârșit ocazia la care tânjiseră în dictatură dar în secret deplin, să schimbe țara. Și-au îndesat protezele în gură, au învățat sloganurile pe de rost, că huiduielile le știau deja, au luat banul și s-au pus pe treabă.

Voiculescu a decis că armata lui are nevoie de un lider și l-a însărcinat pe Dogaru să mâne trupele de hodorogi pârțâiți în luptă. Moșii și-au îndesat cozoroace pe capetele seci să nu-i bată soarele-n neuronul încă zglobiu, iar doamnele și-au pus pălării cu panglici înflorate, semn de distincție și respectabilitate, asta până și-au deschis gurile știrbe și și-au vărsat veninul de năpârci idioate, blestemând și înjurând ca ultimul birjar. Și-au înmuiat labele proletare în piscina vilei Dante și-au porcăit-o pe Ioana Băsescu pe stradă. Au țipat că au muncit o viață-ntreagă de s-au rupt frecând strungurile prin uzine, plimbând hârtii prin instituții, dând cu subsemnatul pe la Secu. Militarii în rezervă au suferit cel mai mult, ei având de luptat prin crâșme, umilind soldații prin cazărmi, bătându-și nevestele și copiii acasă. Le-a fost atât de greu toată viața încât acum la bătrânețe, s-au decis în sfârșit să trăiască tinerește, luând frâiele democrației în mâini și dând cu ea de pământ.

Rușine n-au. Au pierdut-o demult de pe vremea când se călcau în picioare la cozi la parizer, aclamau și aplaudau familia Ceaușescu, își turnau vecinii care primeau străini în vizită. Au mai lăsat din ea după 89 la cozile pentru bilete de tratament, unde se luptau pe viață și pe moarte, la cele pentru alimente gratuite pe care le cărau cu taxiul, la pupări de moaște, la sarmale. Luptele lor sunt totale: iau sarmaua sau mor, iau biletul de tratament sau mor, pup moaștele sau mă ia dracul. Ei urăsc pe toată lumea: pe tineri că-s frumoși și-n putere, pe bogați pentru că au bani, pe săraci că-s proști, pe copii că-s obraznici. Îl iubesc doar pe poștaș când le-aduce pensia și pe Voiculescu că le dă bani și ocazia, mijloacele de a-și manifesta ura.

În condiții normale ar putea părea niște bunici cumsecade care tocmai și-au pus nepoțeii la culcare, i-au învelit cu dragoste și le-au spus povești de noapte bună. Doar că ei nu știu povești pentru că n-au citit în viața lor o carte, nu și-au pus nepoții în pătuț pentru că probabil nici fiii sau fiicele  nu-și lasă copiii pe mâna lor. În condiții normale, părul alb ar fi dovada înțelepciunii, a unei vieți din care ai învățat ceva, a respectabilității. În toate culturile, seniorii sunt respectați și ascultați. La noi, seniorii protestatari de ocazie nu sunt altceva decât țoapele, curvele, turnătorii, cizmele, foștii activiști de partid care au îmbătrânit degeaba și-au trecut prin viață ca gâsca prin apă, având o singură grijă, să le fie mațul plin.

Azi s-au dus să scuipe și să huiduie o pereche de tineri căsătoriți, cu nerușinare de derbedei fără căpătâi. S-au dus să-și verse veninul acumulat la antena 3 unde-și trăiesc viețile inutile, jalnica existență de nevertebrate mereu flămânde, după care cu siguranță mulți dintrei ei, se vor duce pioși mâine la biserică unde popi burdihănoși le vor ierta cu mărinimie orice păcat contra unei sume modice ruptă din tainul murdar primit de la stăpânul Voiculescu… Și dacă le spui că-s neam de slugă și le bați obrazul, te scuipă și cer respect.

Autor: Angela Tocilă

Acest articol a fost citit de 11652 ori

Comentarii

comentarii

Angela Tocilă

About Angela Tocilă

Fondator politicstand.com, autor pe blogul propriu și pe platforma Evenimentului Zilei Hydepark și Vocile Dreptei
Read previous post:
La mulți ani, măică Românie!

”…Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea şi te-a acoperit, iubito, şi ai murit aproape...

Close